Madagaszkar

În emisfera sudică la 500 km est de Africa este situată insula Madagascar cu o suprafaţă de 587 000 km2, fiind cea de-a cincia ca mărime din lume. Insula este un adevărat caleidoscop prin varietatea de tipuri de peisaje precum: în sud tufişuri şi arbuşti, în est păduri dese din care spre centrul insulei se înalţă creste de vulcani şi platouri de granit şi până la savane vom întâlni de toate. Chiar dacă n-au reuşit să survoleze toată insula, Renaud Vandermeeren, Igor Dassautet şi Jean-François Guilbaud au descoperit din zbor o parte din minunile acestei insule superbe. Urmează jurnalul lui Jean-François scris despre zborurile cu paramotorul pe care le-a făcut alături de colegii săi în Madagascar.

Ţinta noastră cea mai atrăgătoare este „Tsingy” – un teritoriu „fermecat” ce s-a născut cu 200 milioane de ani în urmă.
Acesta este alcătuit dintr-o pădure de ace de calcar înalte de cca. 50 m răspândite pe o porţiune lungă de aproape 100 km şi lată de aproximativ 80 km. Roca formată din depuneri sedimentare pe fundul oceanului, de-a lungul a mii de ani s-a ridicat încet la suprafaţă ca urmare a mişcărilor tectonice. Apoi, eroziunea vântului şi a ploilor acide formate din interacţiunea precipitaţiilor cu gazele emanate de vulcanii din apropiere, au cioplit acest tărâm creând formaţiunile pe care le putem vedea astăzi.
În anul 1990, zona a devenit Patrimoniu Unesco iar din 1997 este şi parc naţional încât astăzi este accesibil doar însoţit de un ghid local după obţinerea unor aprobări specifice.
Ajunşi în Tana aflăm că survolarea zonei Tsingy la o înălţime mai mică de 1000 de metrii este interzisă. Nici avioanele care aduceau turişti nu mai au acces în acest spaţiu aerian, pe când cel de peste 1000 m este de asemenea interzis, fiind ocupat de aviaţia militară. Desigur suntem foarte dezamăgiţi ştiind că nu prea avem nici o şansă de a obţine aprobare de la autorităţile locale în timp util cât vom sta în zonă. Ca o consolare, ne oprim din drum şi vizităm vulcanii Antsirabe şi vestita pădure cu baobabi de lângă localitatea Morondava.
Eric Ducoin, un membru al clubului de parapantişti şi paramotorişti Des Papangos De Tana din Tanab ne sfătuieşte să facem un mic popas peste noapte la colegul lui – Florent Colney care este un pilot paramotorist cunoscut în zonă şi pe de-asupra este „specialistul” zonei Tsingy. Suntem bucuroşi să ascultăm sfatul care zicea aşa: „Tsingy este foarte împădurit de jur împrejur dar se poate decola chiar la marginea parcului, veţi vedea dar să nu vă aventuraţi deasupra pădurilor fiindcă o eventuală pană de motor ar putea fi chiar fatală”.

Deasupra vulcanilor
Drumul din Tananarive spre Morondava este accesibil şi autoturismelor obişnuite într-o proporţie de 70%, dar restul de 30% din drumul rămas…hm...
Venim deja de ore întregi din Tananarive, se întunecă încet iar noi pătrundem pe tărâmul vulcanilor la vest de Antsirabe. Craterele vulcanilor stinşi de secole au devenit lacuri glaciare care după legende sunt locuite de spirite precum lacul Tritrive. Într-un final găsim un loc de decolare pe când soarele stă gata să apună. Suntem la marginea unui sătuc din care imediat se adună toată populaţia şi astfel tocmai am devenit o atracţie locală. Încă este foarte cald în atmosferă, suntem undeva la 1500 m altitudine. Eu cu un ROS 125 Backbone şi o aripă ITV Dakota

de 28 m2 pentru cele 82 de kg confirmate ultima oară de cântar. Adie uşor şi vântul, Igor este mai uşor dotat – cu un Top 80 Miniplane, deşi are şi el 85 kg dar decolează fără probleme cu o aripă Apco tot de mărimea 28. Renaud urmează să zboare cu o aripă Adventure Spidou de 30 m2 şi cu motorul meu ROS fiindcă deja din prima zi, la baza lui Florent şi-a rupt elicea venind la aterizare mai „în viteză”.
Pe măsură ce urc spre vârful vulcanului ce se află la peste 2000 m, soarele se scufundă după orizont. Într-un final se arată lacul glaciar din „vârf”, apa este de culoarea gri de antracit, peisajul minunat şi atmosfera călduţă şi plăcută mă fac să uit pe moment de faptul că aici se înserează rapid, astfel că pe când am ajuns înapoi la decolare era deja semiîntuneric. Lumea ce s-a adunat era încă acolo, vântul s-a oprit de tot. Renaud reuşeşte să adune mulţimea formată mai ales din copii încât să am şi eu o palmă de teren unde să aterizez fără să-l lovesc pe vre-unul. Nu-i chiar uşor, vântul nu mă mai ajută, locul este strâmt dar din fericire am apreciat corect priza de aterizare iar Dacota mea dragă m-a adus lin în contact cu pământul exact în locul dorit şi prevăzut.

Morondava
Deja de mai bine de 3 zile ne rostogolim cu maşinuţa noastră de teren spre Morondava ce e la doar 300km distanţă. Niciodată n-a fost

drum ce mi s-a părut mai lung. Oprim de fiecare dată când se iveşte loc suficient pentru decolare, călătoria în zbor este incomparabil mai confortabilă. Morondava este un oraş pescăresc şi „balnear” când vine mareea, au şi un ştrand frumos. Aici vin turişti din întreaga lume, iar comercianţii locului îi servesc cum ştiu mai bine, astfel încât oraşul este într-o continuă mişcare. Pentru noi, acest oraş este ca o escală obligatorie înainte de a porni spre a „cuceri” Tsingy. Mai avem de parcurs 230 km, şoseaua este aproape impracticabilă pe alocuri mai ales dacă plouă, aşa că trebuie să ne grăbim fiindcă avem doar încă trei zile la dispoziţie şi astea-s pentru dus-întors.

Tsingy
După ore lungi de zdrăngănit mergând la pas lăsăm în urmă copacii de pe marginea drumului. Am trecut de mult de baobabi, de-odată ajungem la un râu unde ne aşteaptă o barcă topită într-un peisaj foarte rustic – barcă ce ne va trece râul. Apoi continuăm să mergem pe drumul rău. După o curbă apare un alt râu pe malul căruia răsar câteva căsuţe. În sfârşit! Am ajuns în Bekopak, poarta parcului naţional.

Deja iarăşi e târziu aşa că ne grăbim să descoperim eventualele locuri de unde am putea decola. Norocul ne surâde şi găsim un teren de fotbal chiar la marginea parcului, aşa că dimineaţă ne vom întoarce! Dimineaţa devreme am surprins încă ceaţa ce se ridica uşor sclipind deasupra pădurilor tropicale în primele raze ale soarelui. Înghiţim rapid o cafea iar apoi după cum am stabilit, eu alături de şofer vom asigura asistenţa terestră şi comunicaţiile radio. Adie şi vântul chiar în axul terenului ales. Tsingy cu colţii lui fioroşi ne aşteaptă.
Colegii mei decolaseră deja de o oră şi jumătate, totul pare în regulă cu excepţia faptului că Igor a fost luat de un val de euforie şi a uitat că la decolare nu avea rezervorul plin încât este nevoit să aterizeze forţat pe malul nisipos şi plin de crocodili al râului. Paramotoarele nu pot trece neobservate. De-abia aterizează şi Renaud lângă Igor şi instantaneu apare deja o maşină de teren. Desigur este un agent de pază legitimat ANGAP. Acesta ne roagă respectuos să-l însoţim până la birou unde ne aşteaptă deja o comisie întreagă. Se pare că ne-am apropiat prea mult de zona interzisă. În final, totul se termină cu bine, scăpăm fără amenzi, ba mai mult le lăsăm şi o copie a fotografiilor pentru colecţia parcului. Suntem iertaţi dar pe viitor suntem avertizaţi şi ni se aduce la cunoştinţă regulile şi stricteţea respectării acestora implicit sancţiunile ce se aplică pentru încălcarea celor ce privesc zborul neautorizat în zona interzisă. Ori noi promitem să revenim cu tot cu autorizaţii!
Această excursie este obositoare şi periculoasă dar pentru cei ce rezistă bine la stres şi sunt piloţi suficient de buni, acelora, locul este o fericire pură...