Mathieu Rouanet

În ultima zi a festivalului Coupe Icare am reuºit sã-l prindem ºi noi pe tânãrul campion mondial la paramotor invitându-l la standul nostru pentru a schimba douã vorbe.
Mathieu nu pare a avea nici 29 de ani, este un tip simpatic, amabil, spontan ºi zâmbãreþ. N-am simþit nici o clipã cã ar avea ifose de campion precum unii de rangul lui.

A crescut în grija unor pãrinþi zburãtori, unul parapantist iar altul planorist. La doar 14 ani a descoperit ºi el zborul cu parapanta urmând ca numai dupã 5-6 ani sã guste alternativa zborului motorizat – paramotorul. De ce? Din întâmplare...dupã cum ne povesteºte Mathieu. Prietena lui de atunci locuia la ºes de unde „nici aproape ºi nici departe” nu avea oportunitatea de a zbura cu parapanta. Suferind de abstinenþa zborului, nu prea a avut de ales ºi a apelat la paramotor. Precum mulþi alþi parapantiºti, înainte, dez-considera acest sport, i se pãrea prea zgomotos, complicat, o senzaþie mai puþin liberã ºi fãrã prea mult farmec. Ne mai vorbind de imaginea creatã de acei „multilateral dezvoltaþi” (bogaþi), leneºi ºi ca atare cu performanþe fizice precare împiedicându-se în timp ce încercau sã alerge cu aparate scumpe (adevãrate bijuterii de motoare) în spinare. Aceste figuri i-au indus un fel de idei preconcepute în ce priveºte zborul cu paramotorul. El fiind tânãr ºi atletic, greu reuºea sã se abþinã când îl umfla râsul alãturi de colegii sãi de zbor. Desigur astfel de înfãþiºãri nu prea aduc luminã acestui sport, cu atât mai puþin în rândul tineretului plin de energie, creând impresia cã este doar o alternativã pentru cei mai puþin sportivi sau leneºi. Cu toate acestea, a încerca ºi a se îndrãgosti imediat a durat doar o clipã. Ideile preconcepute formate înainte s-au evaporat instantaneu. Din acel moment n-a mai fost drum de întoarcere ºi nici timp de stat degeaba astfel cã nu dupã mult timp s-a trezit înscris deja la primul concurs. Pentru el, participarea la competiþii nu înseamnã neapãrat cursa pentru acumularea celui mai bun punctaj ci mult mai important este „sã cãlãtoreºti, sã descoperi alte þãri ºi civilizaþii, sã cunoºti oameni, sã-þi faci prieteni... cu alte cuvinte sã trãieºti la maxim ºi nu în ultimul rând sã înveþi ºi sã te dezvolþi atât ca om cât ºi desigur ca pilot”
dupã cum spune el. De-atunci Mathieu recomandã tuturor colegilor lui parapantiºti sã încerce ºi alternativa motorizatã, ºtiind cã cei care-i vor prinde gustul vor fi robi ai unei alte lumi minunate asemeni lui. Ne mai vorbind de faptul cã experienþa acumulatã ca parapantist care constituie un avantaj preþios în descoperirea tainelor zborului motorizat. (Aici ar fi loc pentru o micã precizare: pe stilul lejer de decolare a lui Mathieu se ºi vede trecutul parapantistic cu care a debutat în lumea celor care zboarã...)
Mathieu zboarã cu aripa Viper a celor de la Ozone, în a cãrui dezvoltare a participat ºi el, ba mai mult se zice cã aceastã aripã a fost „clãditã” în spiritul personalitãþii lui. Aripa cu profilul ei semi-reflex este bunã dar viteza cu care se mândreºte este un compromis periculos între performanþã ºi control. Aripa este capabilã de viteze de zbor foarte mari, figuri foarte dinamice ºi de asemenea viteze de înfundare mari. Acesta fiind motivul pentru care nu o recomandã oricui. Motorul preferat atât pentru aspect dar mai ales pentru dinamica lui este ROS-ul 125 integrat de cei de la PAP cu acroºare variabilã. ...ªi, care-i sunt planurile de viitor? Dupã ce în ultimii doi ani a câºtigat mai toate competiþiile mari (momentan este campion naþional al Franþei, campion european ºi mondial în acelaºi timp) se pregãteºte pentru concursul de anul viitor din China la care merge mai degrabã din plãcerea de a cãlãtori ºi din curiozitate decât din dorinþa de a câºtiga, dupã cum spune tot el. În rest, va continua sã facã prezentãri de acrobaþie cu paramotorul, pe de o parte pentru a-ºi acoperi necesarul financiar, iar pe de altã parte pentru a demonstra cã toate figurile acrobatice realizabile cu parapanta sunt realizabile ºi cu paramotorul, ba chiar unele pot fi executate mai elegant ºi mai în siguranþã ajutat de motor. Cât despre siguranþa zborului motorizat, am aminti doar de cele trei pene de motor pe care tocmai le-a avut cu ocazia unor demonstraþii în cadrul Coupe-Icare (Walbro nu prea rezistã la g-uri), ocazii cu care a aterizat fãrã mãcar a crea impresia schimbãrii sau terminãrii involuntare a evoluþiei în faþa marelui public. Mathieu nu suportã monotonia aºa cã simte nevoia a noi provocãri ºi asta în mod continuu chiar ºi în alte domenii ale zborului. Astfel, în afarã de demonstraþiile acrobatice cu care ne-a obiºnuit, mai nou are preocupãri în domeniul filmãrilor aeriene ºi „balooning-ului”. Dupã o perioadã de schi, iarna asta a inclus în program ºi speed riding-ul (combinaþia dintre zborul cu parapanta ºi schi). Pentru „în curând” are ºi ceva planuri de mers în Australia pe vre-o douã luni.
Ce face în timpul liber cineva a cãrui viaþã este plinã de adrenalinã, cãlãtorii – o aventurã continuã? (casa lui este ºi ea mobilã, fiind vorba de o rulotã), recunoaºte cã deºi rar i se întâmplã dar preferã singurãtatea, odihna pur ºi simplu, „a face nimic”...
Iar pentru amuzament vã mai dezvãluim ºi rãspunsul lui la întrebarea pe care i-am adresat-o printre altele, ºi anume dacã în calitate de „rege acro” a suferit vre-un accident de zbor. La care, dupã câteva clipe de gândire Mathieu a zis: „Da, cu o ocazie când în timpul unui zbor foarte relaxat am adormit ºi m-am trezit într-un copac.”
Între ultimele fraze ale întâlnirii, Mathieu ne-a promis cã mai la varã ne va face o vizitã de dragul de a zbura împreunã cu noi ºi ne va arãta ºi câteva trucuri acrobatice noi la care lucreazã în prezent.