Syria in the Sky Eyes

A fost odatã ca niciodatã. La începutul lui ianuarie, la bordul unei curse a Syrian Airlines se afla o gaºca mare de paramotoriºti cum nu s-a mai pomenit. Toþi aveau aceeaºi destinaþie Damasc. Syiria in the Sky Eyes a fost un eveniment ce a reuºit sã imprime amintiri de neuitat tuturor piloþilor prezenþi, dintre care: francezi, canadieni, englezi, irakieni, arabi, polonezi, italieni, cuvaitieni ºi libanezi. Cei ce au decolat de la Paris au avut neplãcuta surprizã sã-ºi primeascã o parte din bagaje cu trei zile întârziere aºa cã unii fãrã motor, alþii fãrã aripã, elice, cerc de protecþie sau, în cel mai bun caz au rãmas fãrã haine de schimb. Oricum asta nu a reuºit sã le strice cheful. Iatã jurnalul de aventurã.

În Palmyra ne-am trezit într-o dimineaþã cu soare superb ºi un cer albastru ca lacrima, toate bune ºi frumoase doar cã bãtea vântul cam tare ºi era frig. La circa cincisprezece km de cazare era pista de concurs cu cãmile de unde urma sã decolãm. În mod miraculos pe când sã ajungem la decolare, vântul s-a domolit încât toatã lumea se grãbeºte sã decoleze. Suntem la marginea deºertului, ici-colo se vede câte o oazã ºi tabere de beduini unde se poate ateriza pentru a bea un ceai. Zburãm pânã deasupra ruinelor oraºului vechi unde se iveºte un adevãrat paradis arheologic. Aerul e rece ca gheaþa dar este uscat. Din pãcate, vântul este prea puternic pentru a putea survola mai de-aproape ruinele astfel cã ne întoarcem de unde am decolat. Aici ne aºtepta deja ºi masa de prânz. Pretutindeni erau numai paramotoare. Karim, organizatorul evenimentului s-a strãduit sã ni se acorde libertate deplinã. Pentru a face observat acest lucru, unul din piloþi se încumetã chiar la un touch&go pe ºosea chiar pe capota unei maºini de poliþie.
A doua zi zburãm pânã la o oazã ce se aflã la alþi 15 km de aerodrom unde avem plãcerea de a face baie într-un izvor cu apã caldã.
Existã un farmec aparte când cu numai o “cositoare” în spinare te trezeºti în mijlocul deºertului la cel puþin o jumãtate de zi de mers pe jos pânã la cea mai apropiatã ºosea. ªi nici nu-i nevoie de vre-o avarie sau defect fiindcã e tentant ºi deosebit chiar sã te iei la un moment dat ºi sã aterizezi într-o oazã sau lângã o tabãrã de beduini – ce s-au dovedit a fi foarte primitori, invitându-ne de fiecare datã cu mare plãcere la un ceai tradiþional.
Marele avantaj în a zbura în aceste locuri iarna este cã în ciuda insolaþiei puternice, masele de aer din anticiclon sunt foarte stabile chiar ºi în timpul zilei. Piloþii îºi aprofundeazã involuntar tehnica ºi calitãþile de navigaþie astfel încât reuºesc sã revinã ºi sã aterizeze chiar în faþa hotelului. Asta spre dezamãgirea “recuperatorilor” cu motorete sau cãmile care iniþial trebuiau sã-i transporte pe „naufragiaþi” înapoi în “tabãra de bazã”.
Zborurile de searã din Palmyra sunt mereu extraordinar de spectaculoase cel puþin din punct de vedere al peisajului. Cârduri întregi de zburãtori miºunã între ruinele aurii în deºert.
La fel ºi imaginea observabilã dimineaþa la micul dejun prin fereastra panoramicã a hotelului este ceva greu de relatat ºi de o frumuseþe aparte întipãritã adânc în inimile celor care au participat la aceastã escapadã.

Miercuri dimineaþa devreme au ajuns ºi bagajele rãtãcite, holul hotelului devenind un adevãrat bazar în care piloþii îºi aleg fericiþi lucrurile, echipamentele pe care la aºteptau cu inima-n dinþi.
Karim face rost de douã camioane fiindcã aveam de transportat mai bine de 70 de paramotoare ºi chiar ºi un balon cu aer cald. Ne mutãm pe malul unui lac artificial – o rezervaþie ce adãposteºte o serie de specii de pãsãri rare. Terenul „de decolare” este cu pietre, ca urmare s-au rupt elici, cadre, aripi, unii au suferit chiar ºi mici accidente pansabile dupã mici cusãturi dar nimeni nu se lasã doborât. Peisajul este formidabil. Lacul sclipeºte verzui între malurile-i colorate prin eroziune din stânca roºiaticã dupã care se ascunde pe alocuri.

Într-o vale vecinã am întâlnit o tabãrã militarã cu corturi ºi depozit serios de muniþie.
Dupã masã am zburat înapoi în Palmira ce era la doar douãzeci ºi câþiva kilometrii. Pe drum am descoperit o carierã de marmurã albã.
În centrul palmirei era o manifestaþie împotriva rãzboiului din Gaza. Cinci piloþi au fost rugaþi sã facã o micã demonstraþie în zbor pentru televiziunile locale siriene. În timpul evoluþiei, doi piloþi se ciocnesc în aer dar din fericire ºi cu mare noroc reuºesc sã menþinã aripile în aer deºi una a fost sfâºiatã de elice...reuºesc sã aterizeze teferi.

Urmãtoarea excursie ne duce direct în rezervaþia Talila unde am primit aprobare pentru survol ºi puteam chiar sã fotografiem fauna despre care locul e faimos: gazele ºi oryx. Acestea aleargã destul de repede dar Reacþion-ul 31 reuºeºte totuºi sã le întreacã.
La întoarcere primim aprobare de a trece peste un aeroport militar ºi apoi avem ocazia sã vedem ºi un meci de fotbal între deþinuþii unei închisori. Aici evident n-am avut chef sã stãm la un ceai...

Vineri suntem rugaþi sã zburãm iarãºi cu ocazia unei manifestãri împotriva rãzboiului. Locul era împânzit de cabluri stâlpi ºi alte obstacole...totuºi unii piloþi se avântã la zboruri razante dar pare cã Allah i-a pãzit de neplãceri.
Seara s-a organizat o conferinþã de presã la care au participat o serie întreagã de televiziuni, chiar ºi Al Jazeera. Reprezentanþii media vehiculeazã ideea cã nu e chiar etic a zbura din plãcere aici la doar câþiva kilometrii de zona fierbinte unde alþii îºi pierd vieþile în rãzboi. Apoi, din fericire, raliul nostru este asociat strict cu promovarea pãcii astfel încât deºi ne simþeam uºor manipulaþi suntem de-acord ºi le mulþumim pentru faptul cã putem zbura aici. Aºadar acum ºtim cã paramotorul a jucat un rol chiar ºi pe postul Al Jazeera.

Sâmbãtã dimineaþa devreme pãrãsim Palmira cu greutate în suflete, pentru ca dupã un drum de douã ore sã ajungem in Homs de unde mergem spre Crac des Chevaliers unde vom vizita cea mai vestitã cetate a keresztes lovagok???. Cetatea este înt-adevãr fantasticã dar din nefericire vremea nu ne permite sã zburãm în acea zi ºi nici în ziua urmãtoare. De-aici mergem spre Maalula, unul din centrele creºtine ale lui Sir Maronita unde se vorbeºte limba Lui Isus – arami. Tot aici se gãseºte una dintre cele mai vechi biserici creºtine. Hotelul unde ne cazãm se aflã pe vârful unei stânci la 1600 de metrii de la nivelul mãrii. Vremea ne-ar lãsa sã zburãm dar n-am primit aprobãrile necesare ºi între timp s-a înserat.

Luni ne întoarcem în Damasc unde ne aºteaptã un ultim zbor. Decolãm de pe stadionul din oraºul Al Fayhaa. Vântul este calm, e frig iar din cauza ceþii vizibilitatea este slabã dar tot nu ne lãsãm ºi facem un zbor ºi deasupra Damascului.
Apoi ne-a rãmas doar fãcutul bagajelor, bazarul pentru suveniruri, vizitãm ºi o moschee minunatã ºi pornim spre casã. Mulþumiri lui Karim ºi echipei lui care a fãcut posibilã aceastã excursie minunatã!