Până nu demult aparatele ULM, văzute de la distanță nu se deosebeau prea mult de planoarele cu motor ajutător sau chiar de motodeltaplane. Mai de aproape în schimb, în detalii se observau totuși diferențe mai ales la sistemul de dirijare-control. Mai apoi acestea au început să difere tot mai mult și din punct de vedere structural. Astfel că încet, încet „s-a re-inventat avionul”. Întrebarea rămasă este: Care se va clasa în categoria planoarelor cu motor și care sunt avioane ultra-ușoare motorizate destinate raidurilor, excursiilor sau chiar transportului particular. Spre dezamăgirea mea, după o serie de tatonări lumea a lulat-o preponderent în direcția celei de-a doua categorii.
În Ungaria, primul care a construit primul planor cu motor ajutător din material compozit este Percz Feri. E vorba de Kolibri-2 după care a urmat varianta biloc Kolibri-3. Dat fiind faptul că inițial și eu am fost pilot planorist – înainte de a fi ademenit de ULM, am zburat în multe termici cu ambele tipuri de aparate. Gama Kolibri avea o finețe în jur de 1:17 și avea aproximativ aceleași performanțe cu planoarele „Lepke”, „Vöcsök”, Szellő” și „Pilis”. Ori, cu aceste mini-avioane de transport particular nu mai are rost să te oprești în termică deși “canistrele pline de benzină” atârnă gratis mai departe sub fiecare Cumulus. Oricum dacă în zona Kecskemét a văzut cineva un aparat cu motor făcând termică – acela numai eu putem fi. După colecția Kolibri următorul meu aparat a fost „Vércse” care avea și el la rândul lui calități foarte bune pentru zborul termic. Odată am venit cu el de pe Kalocsa și până la Ballószög cu motorul oprit. De data asta însă fără să fi intenționat în mod express doar că am pierdut presiunea de ulei așa că nu prea am avut de ales. Recunosc că atunci aveam cămașa udă dar privind înapoi a fost floare la ureche. Altfel spus, sufletul meu înclină întotdeauna spre a pluti printr-e nori iar puturoasele astea de motoare le folosesc doar la nevoie. Apoi am zărit o Lambda. Nu mi-a venit să cred – cum e și normal: a fost dragoste la prima vedere. Imediat am știut că eu vreau un astfel de aparat. Ceea ce nu știam însă era cum să-mi permit unul. Primul căruia l-am recomandat a fost Németh Zoli. Acesta n-a stat mult pe gânduri, și-a vândut “motor-Falke”-ul și și-a luat în locul lui o Lambda. Apoi și prietenul meu Szalai Péter și-a dat seama că este aparatul care i s-ar potrivi. Al treilea am reușit să fiu chiar eu în sfârșit.
Avionul poate ieși din fabrică cu două tipuri de aripi. Unele mai scurte cu care aparatul este un “raider” minunat sau în varianta cu aripi lungi cu care este planorul viselor mele. Astfel are o finețe de 1:30 cu motorul oprit desigur și cu elicea “cuțit”. Înfundarea minimă este de 1 m/s. Dacă trebuie e ULM gata de drum iar dacă vremea e de termică e planor și pe de-asupra moto-planor ultra-ușor deci nu e nevoie de o echipă pentru a o pregăti de zbor. O scot singur din hangar, decolez, caut prima termică, opresc motorul, pun elicea pe unghi 0 (pe poziția – planor) și am întins-o spre nori. Până acum cea mai mare distanță realizată fără motor este de 155 km pe traseul dintre Ballószög–Hajdúszoboszló. La plecare am prins prima termică la doar150 m înălțime iar la sosire am intrat lejer cu 800 m la verticala aerodromului din Hajdúszoboszló. Deși era deja dupămasa târziu pe când m-am întors, am reușit să planez și pe traseul de întoarcere. Apoi, am revenit și anul trecut toamna târziu, în ultimele zile frumoase din Octombrie din Szentkirályszabadja până acasă la Ballószög fără măcar a auzi motorul.
Avionul l-aș compara cu modelul “Pirat” - nu e de viteză mare dar pentru cine nu e grăbit și-i place să zboare cu adevărat este alegerea perfectă. Lambda are deja un ecou prin lume și cred ca a venit vermea ca și noi să-l descoperim. Sunt convins că trupa de Lambd-iști se va înmulții în curând…
Mai multe imagini și informații despre Lambda găsiți la adresa
www.urbanair.cz
Szalay Péter
Mi-a plăcut de la bun început deoarece este și zboară superb. Dar asta nu e o noutate, cam toți care am avut ocazia să-l zburăm am pățit la fel. Aparatul este încredibil de blând și devotat pilotului. Producătorul oferă mai multe opțiuni în ce privește capetele de aripă respectiv lungimea acestora. Cea mai lungă variantă are anvergura de 15m și asigură o finețe de 30. Urcarea în cabină este mai ciudată dar e doar o chestie de obișnuință iar odată ocupate, locurile din cabină sunt deasebit de confortabile. Motorul de 100 c.p. oferă chiar și posibilitatea de a remorca planoare – lucru demonstrat deja pe viu deci nu e vorba de teorie.
Viteza minimă de 65 km/h asigură o siguranță mărită și piloților “în devenire”, la această viteză aparatul doar se înfundă fără a avea nici o tendință de intrare în vrie.
Viteza maximă admisă (VNE) 200 km/h.
Viteza normală de zbor (în croazieră) 140–160 km/h.
Viteza de 150 km/h se obține la o turație a motorului de cca. 4100–4200 rot/min.
Forțele din manșă și paloniere sunt mici, efectul acestora este aromonios. Raza minimă de viraj este mică – poate vira și “strâns” aproape ca un planor de performanță. Datorită modului de amplasare a aripii și a dimensiunii botului, vizibilitatea este fenomenală.
Ce să mai zic, în sfârșit mi-am găsit avionul la care visez de-o viață!
Material tradus de: Ady Suciu
