Se poate întâmplă ca după câteva sute de ore de zbor cu paramotorul acesta să devină plictisitor mai ales dacă nu reușim să explorăm de fiecare dată peisaje noi sau eventual echipament nou.
Una din soluțiile pentru ca zborul să nu fie monoton este desigur să luăm cu noi un pasager căruia să-i dezvăluim tainele minunate ale zborului, deci vorbim despre zborul în tandem. La început ne vom confrunta cu emoții la decolare dar chiar și după ce dobândim o anume rutină precum și când decolam solo, zborul cât și trăirile și bucuria le vom împărții cu pasagerul, nu ne vom simți singuri, toate devenind oarecum mai vesele, iar vechile locuri unde am mai fost de multe ori parcă se reînnoiesc. Ei pentru asta de obicei ajunge dacă ne alegem un pasager (fie el de sex opus după tradiție sau unul de același sex după moda nouă, care ne place mai mult) și dacă avem la bord și un intercom de încredere, sigur ne vom înțelege de minune.
Pasagerul poate fi un amic, o colegă, rudă, vecin sau pur și simplu un necunoscut simpatic dornic să descopere ceva nou, (sau unii spun: cineva pe care vrem să botezăm cu aer). Zborul în tandem înseamnă o răspundere deosebită, atenție foarte mare, și profesionalism în fiecare decizie luată.
“Botezătorul“ trebuie să conștientizeze faptul că voluntarului care s-a oferit să i se arate ceva cu totul nou și deosebit, îi vor scădea toate capacitățile cu minim 50% din simplul motiv că lui sau ei este pentru prima dată. Știind asta de la început, trebuie aflat exact ce și cum e de făcut începând cu primul pas făcut sincron cu pasagerul și până la cel de după aterizare. Nu putem să-l învinuim dacă nu aleargă suficient, se împiedică sau se așează în seletă înainte de desprindere, nu-i vom da amendă nici dacă la aterizare în loc de doi-trei pași va vrea dintr-una să se așeze. Aceste greșeli tipice trebuiesc cunoscute și explicate calm celui care dorește să încerce, pentru ca el să știe măcar ce trebuie să evite. Oricum va uita rapid ce i s-a spus înainte de decolare dar măcar își va aminti la a doua încercare sau a treia și până la urmă va ieși bine. Pe lângă răspunderea pentru pasager și reacțiile acestuia, trebuie să ne asigurăm de condițiile meteo, starea motorului și a aripii ca un tot-unitar care să ne ajute ca în ciuda micilor greutăți pe care le putem întâmpina la decolare și aterizare cu noul “aerian”, să ne ajute să ducem la bun sfârșit activitatea pe care ne-am propus-o în maxim de siguranță. În ce privește zborul, acesta obligatoriu trebuie să fie “light”, nu e loc de viraje la cuțit, spirale picate, wingover-e sau alte figuri acrobatice care, cu foarte puține excepții, garantează amintiri neplăcute, stări foarte tensionate, uneori teama și chiar ura în loc de relaxare și plăcerea zborului pe care le-am fi dorit. Intercomul are o importanță deosebită mai ales la pasagerii care zboară pentru prima dată, pe de o parte fiindcă asigură o comunicare simplă dar foarte necesară în timpul decolării dar și aterizării, pasagerul simte o oarecare siguranță prin faptul că aude ce trebuie să facă, pe de altă parte și nu în ultimul rând ne oferă șansa să primim un feed-back pe tot parcursul zborului prin care ne dăm seama de starea psihică pe care o are pasagerul, știind dacă-i provocăm plăcere, frică, panică sau alte stări mai mult sau mai puțin dorite. Vocea calmă și tonul profesionist cu care facem anumite precizări sau chiar simplul fapt de a comunica îl va ajuta foarte mult să proceseze în mod pozitiv trăirile spontane și ne-controlate de care are parte.Zborul în tandem poate juca un rol foarte important și în timpul școlirii, deci pentru cei care doresc să învețe tainele acestui sport în scopul practicării lui în mod independent. Elevul pilot se acomodează cu mișcarea aripii, reacțiile acesteia la comenzi, cu înălțimea, cu eventuale situații în care apar mici turbulențe ale atmosferei, viteza de zbor, cea cu care se vine la aterizare, reacțiile ce trebuie dobândite la redresare și aterizarea în deplină siguranță în picioare. Astfel, după 5-10 starturi în tandem, la prima simplă comandă va fi deja familiar cu majoritatea elementelor zborului, lucru care joacă un rol foarte important în securitatea zborului pentru că pilotul deja știe la ce se așteaptă pe când dacă n-ar știi, în anumite situații și la anumiți indivizi se poate instala panica ceea ce poate fi de-a dreptul periculoasă pentru el în special dar și pentru cei din jur. Nivelul de stres fiind mult redus dacă pilotul este pregătit. Zborul în tandem nu trebuie să fie doar ocazional, este indicat ca acesta să fie uzual pentru cei care au echipamentul adecvat pentru a deprinde și folosi tehnicile într-un mod cât mai profesionist. Primele încercări merită a fi făcute cu un pasager care înțelege și practică la rândul lui zborul solo dacă nu chiar tandem pentru a veni în sprijinul pilotului - cel care coordonează zborul. Mai ales la decolare, este important ca să știe cât să alerge, să nu se împiedice, să fie atent la aripă dacă aceasta urcă drept sau deviază ușor ș.m.d. timp în care pilotul se poate concentra la controlul aripii simțind în același timp răspunderea pentru persoana cu care este legat. Este vorba de o legătură oarecum intimă și foarte specială între membrii unui echipaj bun care astfel, cu o aripă proiectată special pentru zborul în tandem poate zbura în condiții în care orice pilot mediu îndrăznește. Mai pe înțelesul nostru, să luăm un exemplu precum cel din Basse Ham de anul trecut unde cu ocazia întâlnirii pentru a stabilii un nou record mondial, fiind vânt moderat, mulți nu reușeau să decidă dacă să-și scoată aripa din sac sau nu. Am decolat în tandem împreună cu Andrea dedicându-le un zbor pentru a prinde puțin curaj. E drept că am luat un Synthesis de 34m2 dar momeala a avut efect, lumea a prins curaj și a început să zboare. Vântul nu era turbulent ci doar puțin întețit față de cel în care s-au obișnuit să zboare motoriștii. Astfel, pot afirma cu o mică marjă de exagerare faptul că sunt sigur că datorită nouă au fost vre-o 20-30 de piloți care altfel nu ar fi decolat și nu ar fi participat la stabilirea noului record mondial. Desigur decolarea pe vânt nu e o provocare atât de mare precum cea fără nici un pic de vânt și mai ales dacă e și caniculă spre exemplu. Atunci se văd mai bine calitățile unui echipaj bun, fiindcă după cum știm cu toții, vântul ne ajută la decolare mai ales dacă acesta este laminar iar noi ne-am pus pe direcție și am pregătit echipamentul în mod adecvat. Desigur este vorba de condiții de zbor, nu uragane.
În orice caz, ideea este că în mod normal oricărui om îi este important a-și împărtăși bucuriile cu familia sau prietenii mai mult sau mai puțin apropiați. Diferența între a zbura singur și numai pentru sine, eventual încercând să transmiți ceea ce ai văzut și simțit acolo sus prin cele câteva fotografii, și a avea posibilitatea de a lua pe cineva cu tine, este ca și de la cer la pământ la propriu. Este vorba de trăiri sentimentale, omul fiind o ființă avansată capabilă de sentimente, emoții și alte lucruri minunate în interacțiunea cu anumite situații precum compania unui norișor, un peisaj frumos sau alte astfel trăiri ce nu pot fi simțite decât participând la eveniment.
N-aș vrea să mai intrăm în detalii despre trăirile comune pe care le poate avea un echipaj tandem decât cu o câteva precizări cu privire la funcțiile pe care le poate îndeplini un pasager în anumite situații: poate fi vorba de partea de navigație, spre exemplu în raiduri sau în competiții, pasagerul poate îndeplini funcția de navigator și sigur o va face cu un randament mult mai bun putându-se concentra mai bine pe când pilotul de asemenea putându-se dedica pilotajului. Ar mai fi și cazul zborului în formație timp îndelungat când pasagerul poate fi atent la anumite zone precum spre exemplu înainte și la dreapta pe când pilotul spre stânga și în spate, astfel șansele de coliziune sunt mult mai mici. Ca să nu mai vorbim de fotografiere aeriană, filmări de calitate, sau aruncarea la țintă în anumite probe de concurs, deci o participare activă la activitatea de zbor. Apoi managementul sandwish-urilor, a băuturilor în timpul raidurilor lungi și nu în ultimul rând reprezintă un real ajutor la căratul echipamentului la sol.
În speranța că v-am făcut poftă la zborul PPG în tandem celor care până acum au crezut că acesta nu este pentru piloții cotidieni solo, le recomand să vadă câteva filme de specialitate și/sau să vorbească cu un instructor cu experiență în zborul în tandem și nu în ultimul rând să iasă la aerodrom și să încerce cu un alt coleg pilot.
Nu întâmplător am omis să intru în detalii despre echipament, fiindcă la fel ca și la zborul solo, nici în acest caz accentul nu se pune pe echipament ci categoric pe pregătirea pilotului. Nu aparatul puternic îl zboară pe proprietarul ne-cioplit al paramotorului ci pilotul corespunzător pregătit va zbura cu echipamentul pe care și la pregătit în prealabil, cel care s-a informat corect despre situația meteo, trafic, are o temă de zbor pregătită și este apt fizic și mental pentru a desfășura activitatea de zbor. Totul e bazat pe „software” respectiv felul în care acesta este instalat, altfel zis pregătirea teoretica dar și practică a pilotului, proces în care fiecare primește toate informațiile și despre „hardware”(echipamentul propriu-zis) la momentul oportun.
Text: Szabó György
Imagini: Koszta Péter
Imagini: Koszta Péter








