PPG în tandem

Se poate întâmplã ca dupã câteva sute de ore de zbor cu paramotorul acesta sã devinã plictisitor mai ales dacã nu reuºim sã explorãm de fiecare datã peisaje noi sau eventual echipament nou.
Una din soluþiile pentru ca zborul sã nu fie monoton este desigur sã luãm cu noi un pasager cãruia sã-i dezvãluim tainele minunate ale zborului, deci vorbim despre zborul în tandem. La început ne vom confrunta cu emoþii la decolare dar chiar ºi dupã ce dobândim o anume rutinã precum ºi când decolam solo, zborul cât ºi trãirile ºi bucuria le vom împãrþii cu pasagerul, nu ne vom simþi singuri, toate devenind oarecum mai vesele, iar vechile locuri unde am mai fost de multe ori parcã se reînnoiesc. Ei pentru asta de obicei ajunge dacã ne alegem un pasager (fie el de sex opus dupã tradiþie sau unul de acelaºi sex dupã moda nouã, care ne place mai mult) ºi dacã avem la bord ºi un intercom de încredere, sigur ne vom înþelege de minune.

Pasagerul poate fi un amic, o colegã, rudã, vecin sau pur ºi simplu un necunoscut simpatic dornic sã descopere ceva nou, (sau unii spun: cineva pe care vrem sã botezãm cu aer). Zborul în tandem înseamnã o rãspundere deosebitã, atenþie foarte mare, ºi profesionalism în fiecare decizie luatã. “Botezãtorul“ trebuie sã conºtientizeze faptul cã voluntarului care s-a oferit sã i se arate ceva cu totul nou ºi deosebit, îi vor scãdea toate capacitãþile cu minim 50% din simplul motiv cã lui sau ei este pentru prima datã. ªtiind asta de la început, trebuie aflat exact ce ºi cum e de fãcut începând cu primul pas fãcut sincron cu pasagerul ºi pânã la cel de dupã aterizare. Nu putem sã-l învinuim dacã nu aleargã suficient, se împiedicã sau se aºeazã în seletã înainte de desprindere, nu-i vom da amendã nici dacã la aterizare în loc de doi-trei paºi va vrea dintr-una sã se aºeze. Aceste greºeli tipice trebuiesc cunoscute ºi explicate calm celui care doreºte sã încerce, pentru ca el sã ºtie mãcar ce trebuie sã evite. Oricum va uita rapid ce i s-a spus înainte de decolare dar mãcar îºi va aminti la a doua încercare sau a treia ºi pânã la urmã va ieºi bine. Pe lângã rãspunderea pentru pasager ºi reacþiile acestuia, trebuie sã ne asigurãm de condiþiile meteo, starea motorului ºi a aripii ca un tot-unitar care sã ne ajute ca în ciuda micilor greutãþi pe care le putem întâmpina la decolare ºi aterizare cu noul “aerian”, sã ne ajute sã ducem la bun sfârºit activitatea pe care ne-am propus-o în maxim de siguranþã. În ce priveºte zborul, acesta obligatoriu trebuie sã fie “light”, nu e loc de viraje la cuþit, spirale picate, wingover-e sau alte figuri acrobatice care, cu foarte puþine excepþii, garanteazã amintiri neplãcute, stãri foarte tensionate, uneori teama ºi chiar ura în loc de relaxare ºi plãcerea zborului pe care le-am fi dorit. Intercomul are o importanþã deosebitã mai ales la pasagerii care zboarã pentru prima datã, pe de o parte fiindcã asigurã o comunicare simplã dar foarte necesarã în timpul decolãrii dar ºi aterizãrii, pasagerul simte o oarecare siguranþã prin faptul cã aude ce trebuie sã facã, pe de altã parte ºi nu în ultimul rând ne oferã ºansa sã primim un feed-back pe tot parcursul zborului prin care ne dãm seama de starea psihicã pe care o are pasagerul, ºtiind dacã-i provocãm plãcere, fricã, panicã sau alte stãri mai mult sau mai puþin dorite. Vocea calmã ºi tonul profesionist cu care facem anumite precizãri sau chiar simplul fapt de a comunica îl va ajuta foarte mult sã proceseze în mod pozitiv trãirile spontane ºi ne-controlate de care are parte.
Zborul în tandem poate juca un rol foarte important ºi în timpul ºcolirii, deci pentru cei care doresc sã înveþe tainele acestui sport în scopul practicãrii lui în mod independent. Elevul pilot se acomodeazã cu miºcarea aripii, reacþiile acesteia la comenzi, cu înãlþimea, cu eventuale situaþii în care apar mici turbulenþe ale atmosferei, viteza de zbor, cea cu care se vine la aterizare, reacþiile ce trebuie dobândite la redresare ºi aterizarea în deplinã siguranþã în picioare. Astfel, dupã 5-10 starturi în tandem, la prima simplã comandã va fi deja familiar cu majoritatea elementelor zborului, lucru care joacã un rol foarte important în securitatea zborului pentru cã pilotul deja ºtie la ce se aºteaptã pe când dacã n-ar ºtii, în anumite situaþii ºi la anumiþi indivizi se poate instala panica ceea ce poate fi de-a dreptul periculoasã pentru el în special dar ºi pentru cei din jur. Nivelul de stres fiind mult redus dacã pilotul este pregãtit. Zborul în tandem nu trebuie sã fie doar ocazional, este indicat ca acesta sã fie uzual pentru cei care au echipamentul adecvat pentru a deprinde ºi folosi tehnicile într-un mod cât mai profesionist. Primele încercãri meritã a fi fãcute cu un pasager care înþelege ºi practicã la rândul lui zborul solo dacã nu chiar tandem pentru a veni în sprijinul pilotului - cel care coordoneazã zborul. Mai ales la decolare, este important ca sã ºtie cât sã alerge, sã nu se împiedice, sã fie atent la aripã dacã aceasta urcã drept sau deviazã uºor º.m.d. timp în care pilotul se poate concentra la controlul aripii simþind în acelaºi timp rãspunderea pentru persoana cu care este legat. Este vorba de o legãturã oarecum intimã ºi foarte specialã între membrii unui echipaj bun care astfel, cu o aripã proiectatã special pentru zborul în tandem poate zbura în condiþii în care orice pilot mediu îndrãzneºte. Mai pe înþelesul nostru, sã luãm un exemplu precum cel din Basse Ham de anul trecut unde cu ocazia întâlnirii pentru a stabilii un nou record mondial, fiind vânt moderat, mulþi nu reuºeau sã decidã dacã sã-ºi scoatã aripa din sac sau nu. Am decolat în tandem împreunã cu Andrea dedicându-le un zbor pentru a prinde puþin curaj. E drept cã am luat un Synthesis de 34m2 dar momeala a avut efect, lumea a prins curaj ºi a început sã zboare. Vântul nu era turbulent ci doar puþin înteþit faþã de cel în care s-au obiºnuit sã zboare motoriºtii. Astfel, pot afirma cu o micã marjã de exagerare faptul cã sunt sigur cã datoritã nouã au fost vre-o 20-30 de piloþi care altfel nu ar fi decolat ºi nu ar fi participat la stabilirea noului record mondial. Desigur decolarea pe vânt nu e o provocare atât de mare precum cea fãrã nici un pic de vânt ºi mai ales dacã e ºi caniculã spre exemplu. Atunci se vãd mai bine calitãþile unui echipaj bun, fiindcã dupã cum ºtim cu toþii, vântul ne ajutã la decolare mai ales dacã acesta este laminar iar noi ne-am pus pe direcþie ºi am pregãtit echipamentul în mod adecvat. Desigur este vorba de condiþii de zbor, nu uragane.
În orice caz, ideea este cã în mod normal oricãrui om îi este important a-ºi împãrtãºi bucuriile cu familia sau prietenii mai mult sau mai puþin apropiaþi. Diferenþa între a zbura singur ºi numai pentru sine, eventual încercând sã transmiþi ceea ce ai vãzut ºi simþit acolo sus prin cele câteva fotografii, ºi a avea posibilitatea de a lua pe cineva cu tine, este ca ºi de la cer la pãmânt la propriu. Este vorba de trãiri sentimentale, omul fiind o fiinþã avansatã capabilã de sentimente, emoþii ºi alte lucruri minunate în interacþiunea cu anumite situaþii precum compania unui noriºor, un peisaj frumos sau alte astfel trãiri ce nu pot fi simþite decât participând la eveniment.
N-aº vrea sã mai intrãm în detalii despre trãirile comune pe care le poate avea un echipaj tandem decât cu o câteva precizãri cu privire la funcþiile pe care le poate îndeplini un pasager în anumite situaþii: poate fi vorba de partea de navigaþie, spre exemplu în raiduri sau în competiþii, pasagerul poate îndeplini funcþia de navigator ºi sigur o va face cu un randament mult mai bun putându-se concentra mai bine pe când pilotul de asemenea putându-se dedica pilotajului. Ar mai fi ºi cazul zborului în formaþie timp îndelungat când pasagerul poate fi atent la anumite zone precum spre exemplu înainte ºi la dreapta pe când pilotul spre stânga ºi în spate, astfel ºansele de coliziune sunt mult mai mici. Ca sã nu mai vorbim de fotografiere aerianã, filmãri de calitate, sau aruncarea la þintã în anumite probe de concurs, deci o participare activã la activitatea de zbor. Apoi managementul sandwish-urilor, a bãuturilor în timpul raidurilor lungi ºi nu în ultimul rând reprezintã un real ajutor la cãratul echipamentului la sol.
În speranþa cã v-am fãcut poftã la zborul PPG în tandem celor care pânã acum au crezut cã acesta nu este pentru piloþii cotidieni solo, le recomand sã vadã câteva filme de specialitate ºi/sau sã vorbeascã cu un instructor cu experienþã în zborul în tandem ºi nu în ultimul rând sã iasã la aerodrom ºi sã încerce cu un alt coleg pilot.
Nu întâmplãtor am omis sã intru în detalii despre echipament, fiindcã la fel ca ºi la zborul solo, nici în acest caz accentul nu se pune pe echipament ci categoric pe pregãtirea pilotului. Nu aparatul puternic îl zboarã pe proprietarul ne-cioplit al paramotorului ci pilotul corespunzãtor pregãtit va zbura cu echipamentul pe care ºi la pregãtit în prealabil, cel care s-a informat corect despre situaþia meteo, trafic, are o temã de zbor pregãtitã ºi este apt fizic ºi mental pentru a desfãºura activitatea de zbor. Totul e bazat pe „software” respectiv felul în care acesta este instalat, altfel zis pregãtirea teoretica dar ºi practicã a pilotului, proces în care fiecare primeºte toate informaþiile ºi despre „hardware”(echipamentul propriu-zis) la momentul oportun.