Deasupra Gheþarilor

Se zice cã gheþarii trãiesc, au suflet...

Am fost chemat în Chamonix de Olivier Laugero pentru a realiza un fotoreportaj. Fãrã a sta prea mult pe gânduri, împreunã cu alþi cinci prieteni cu motoarele ºi aripile lor ne pregãtim voioºi pentru a survola abrupturile ameþitoare ale Mont Blanc-ului.
Echipa este formatã din californianul Matt Gerdes cu care avem deja amintiri comune, tailandezul Georges Macakot, starul asiatic de paramotor Lionel Lang venit tocmai de pe insulele Reunion, ºi desigur însuºi Oliver care ne cazeazã în cãsuþa lui dintre gheþari. Cabana de lemn este ascunsã în umbra brazilor, într-un loc foarte frumos din Alpii francezi. Avem chitarã, barbecue ºi o hartã cu relieful unde plãnuim sã mergem: La zbor peste gheþari!

Iniþial pornim foarte atenþi ºi facem un zbor de test pentru a vedea comportamentul motoarelor la aceastã înãlþime ºi pentru a ne aclimatiza uºor cu temperatura din aer. Dar înainte de asta apare prima întrebare: unde sã ne alegem locul de decolare? Suntem la munte ºi n-am vrea sã trezim întreaga vale dimineaþa la 7…Dupã îndelungi consultaþii, am ales Plaine Joux pentru a lua startul. Altã dilemã ce-o aveam, þinând cont de presiunea atmosfericã ce era foarte micã: eram curioºi la ce înãlþime putem ajunge cu motoarele pe care le avem, acestea având performanþe relativ mici (PAP Top 80) cu elici de mãrime medie (115 cm). Primul zbor se adevereºte a fi foarte bine venit, am descoperit multe lucruri importante printre care faptul cã urcarea nu va fi chiar o joacã de copii. Pe de altã parte trebuie sã acordãm mai multã atenþie la îmbrãcãminte, temperatura de la altitudine nu e chiar tropicalã. Ca o distracþie pentru dupãmasã, Matt ne introduce în lumea speed riding-ului cu o aripã Ozone Bulet. Aceasta este fantastic de rapidã, iar terenul pe unde se zboarã, e ceva inimaginabil…Mã îndrãgostesc instantaneu, ºi Georges este fascinat. Cu paramotorul are experienþã ºi cu aripi mici dar fãrã motor n-a încercat niciodatã.
A doua zi, pe când vremea s-a dovedit a fi prielnicã eram ºi noi gata pentru decolare. Emoþiile ajung în punctul culminant fiindcã gheþarii ne trag cu ochiul deja de trei zile. Plaine Joux, ora 8 dimineaþa, altitudinea 1600 m de la nivelul mãrii, aparatele cu rezervorul plin, vânt calm din direcþia de decolare. Deasupra vârfului Mont Blanc pluteºte un nor lenticular foarte elegant ceea ce ne spune cã la acea înãlþime bate vânt puternic, dar decidem sã nu dãm înapoi, simþeam cã nimic nu ne mai poate opri de la acest zbor ce promite a fi de neuitat. Asistenþa terestrã este asiguratã de Lio. Ne ridicam lent, aºa cum ne aºteptam chiar dacã nu am redus nici o clipã din acceleraþie. Eram pe partea sudicã a masivului ºi nu cã am cãuta termici la aceastã orã devreme ci pentru a ocoli umbra crestelor din partea nordicã ºi vesticã ºi descendenþele aferente. Rãsplata efortului nostru nu întârzie sã aparã în primele raze ale soarelui, vedem capre negre care ne deschid calea printre gheþari, totul este minunat. Scufundat în euforie, George jurã cã a vãzut ºi un urs. Dacã ar fi aºa cum spune, el este primul care a avut fericita ocazie de a vedea un urs aici in Chamonix, dacã nu cumva a fost totuºi o vreo marmotã…
Matt ºi Oliver ne conduc pe acest drum în lumea gheþarilor, lume vrãjitã de frumuseþe dar ºi înfricoºãtoare în acelaºi timp. Având încredere în faptul cã ei cunosc foarte bine locul, îi urmãm visând cu ochii deschiºi deasupra acestor locuri miraculoase, peste stânci ºi prãpãstii colosale. Ajungem la 2200 m, avem în faþã conturul mãreþ al Tacconaz-ului ºi Bossons-ul iar pe mãsurã ce ne apropiem de aceºtia, par tot mai uriaºi ºi mai ameninþãtori. ªi toate astea nu sunt doar un joc al imaginaþiei, Bossons este cel mai mare gheþar European. Ne apropiem uºor ºi cu supunere, ne trec prin cap fãrã sã vrem poveºtile alpiniºtilor cãzuþi în crevase ºi ale parapantiºtilor decedaþi chiar aici din pricina descendenþelor uriaºe ce se nasc în masele de aer rece de deasupra gheþarului veºnic…Din fericire nu am întâlnit nici o astfel de descendenþã, atmosfera este calmã, aºa cã îndrãznim sã ne apropiem pânã la doar câþiva metrii de uriaºi. Din acest unghi ne putem da seama cu adevãrat ce ascunde crusta de gheaþã. Suprafeþe fine de o albeþe hipnotizantã alterneazã cu liniile tãioase ºi neatinse vreodatã a crevaselor adânci, parcã fãrã fund. Din textura liniilor se vede clar cã gheþarul este într-o continuã miºcare. Ace de gheaþã de mai multe tone se pot desprinde în fiecare secundã. Pe terasele gheþarului, ici-colo rãsare luciul unor lacuri mici ca niºte pete de culoare pur albastrã în peisajul alb nesfârºit.
Peisajul este titanic, crãpãturile uriaºe impun respect ºi sunt de-a dreptul înfricoºãtoare. Locul inspirã ceva rece, neprietenos, crud ºi sãlbatic care marcheazã uºor sângele rece cu care am pornit. La asta se mai adaugã ºi temperatura din aer, dar ne strãduim sã fim lucizi în cazul vre-o unei pene de motor pe care nimeni nu ºi-ar dori-o aici. Jetul elicei lui Georges antreneazã particule foarte mici de gheaþã ce sclipesc extraordinar în raza soarelui, vizibile numai din anumite unghiuri. Zbura razant de-abia rezistând tentaþiei uriaºe de a ateriza pe vre-un platou mai comod dupã cum a recunoscut mai târziu. Iar Matt trezindu-l: “Locul e plin de crevase, unele acoperite uºor cu zãpadã, astfel riºti foarte mult, ai mult prea multe ºanse sã rãmâi acolo pe veci…” Dacã ne gândim cã în Tailanda în cele mai grele ierni temperatura coboarã rar sub 30 °C. Georges, care încã niciodatã n-a vãzut zãpadã, acum s-a trezit brusc prin cei mai înalþi munþi ai Europei acoperiþi cu o pãturã groasã de zãpadã. Îmbrãcat cu cinci-ºase rânduri de haine groase, este uºor pierdut în aceastã atmosferã total strãinã lui, astfel neliniºtea lui e de înþeles. Oliver este în formã, lumina este perfectã, entuziasmul piloþilor este la maxim iar ceea ce este imposibil de fotografiat din parapantã, noi putem vedea întorcându-ne ori de câte ori ar fi nevoie pentru unghiul cel mai potrivit pentru a expune ºi a obþine imagini deosebite ca în filmele ºtiinþifice, uneori decorul tinzând chiar spre fantastic. Noi, ca niºte actori principali, patã de culoare pe fundaluri extraordinare, atât de neobiºnuite încât uneori par truncate, suntem ordin de mãrime pe fotografii ºi parcã trezim la viaþã ºi înveselim puþin atmosfera neclintitã. Matt se apucã sã spiraleze foarte dinamic deasupra tãrâmului nimãnui iar eu fac slalom printre acele de gheaþã. Scãldându-ne în nuanþe de albastru intens oceanic pânã la cel deschis ca bolta cereascã, gheaþa cristalin transparentã ºi în albul pur, survolãm un peisaj parcã ireal în conºtiinþa noastrã, ce ne atrage dar ne ºi sperie în acelaºi timp…
Matt ºi Oliver ne conduc undeva mai în depãrtare promiþându-ne o surprizã. Deºi am încredere cã ei cunosc foarte bine terenul, sunt foarte atent la cablurile teleschielor fiindcã nu demult am avut o experienþã foarte neplãcutã cu ele. Ocolim de departe telecabina care urcã turiºtii la câteva sute de metrii mai sus pe culmile sudice. Lenticularul încã pluteºte pe vârf dar noi încã n-am dat de turbulenþe. Încet, încet continuãm sã ne ridicãm toþi patru cu acceleraþia la maxim încât simþim deja cã ne amorþesc mâinile.
Ocolind Grand Charmoz-ul, se deschide în faþa noastrã valea Blanche. Zburãm la înãlþime mare faþã de acest uriaº neatins unde singura urmã de om este datã de aripile noastre, nici aºezãri, nici drumuri, de parcã am fi pe altã planetã. „Marea-ngheþatã” pare liniºtitã ºi atrãgãtoare, valurile-i simetrice exprimã o armonie foarte plãcutã. Survolãm rânduri întregi de gheþari impunãtori precum: Géant, Tacul, Leschaux... Vârful lui Tacul a luat naºtere la intersecþia a doi curenþi de vale. Apar ºi primele semne de termicã cu ajutorul cãrora atingem înãlþimea de 3500 de metrii. Pe vârful gheþarului Leschaux, dantura de gheaþã a lui Périades parcã muºcã din bolta cereascã. Trec deasupra unui grup de alpiniºti care probabil au ca þintã vârful Grandes Jorasses. Într-o pauzã de câteva minute au ridicat privirile la mine... Oare le-am provocat o senzaþie de bucurie ori i-am deranjat prin prezenþa-mi neobiºnuitã în acele locuri sacre cu atmosferã aparte... Probabil nu voi afla niciodatã. În peisajul ce pare cã se întinde la infinit, mã simt puþin singur. În euforia priveliºtilor i-am pierdut din câmpul vizual pe Matt ºi Oliver, dar din fericire îl zãresc pe Gerorges care ºi el pare singuratic în acest pustiu alb.
Începem o coborâre linã ca sã trecem pe la poalele lui Grandes Jorasses ce are un perete de 1300 de metrii aproape vertical de pe care se pot desprinde stânci de gheaþã în orice clipã. Trecem pe lângã acesta, parcã þinându-ne respiraþia. Ne simþim ca niºte þânþari minusculi pe tãrâmul uriaºilor. Îmi închipui ce efort depun alpiniºtii care ajung în aceste locuri, pe când noi am apãrut pur ºi simplu în zbor, mai cã nu mi s-a fãcut ruºine... Oare meritãm acest peisaj la care viseazã atât de mulþi? pentru atingerea lui, majoritatea dedicã eforturi uriaºe.
Zburãm deja de aproape douã ore cu „gaz plin”, cred cã ar fi timpul sã ne-ndreptãm încet spre vale lãsând motoarele sã suspine puþin ºi mai ales sã nu ne goleascã rezervoarele!!! Astfel planãm vreo 2500 de metrii la vale cu motoarele oprite miºcându-ne degetele amorþite de la frig. Au fost clipe fantastice...
Aterizãm chiar lângã cãsuþa lui Oliver unde ne aºtepta încordat Lio. Am realizat cu bine la ceea ce am visat, avem imagini de neuitat atât în memoria noastrã cât ºi în cea a aparatelor de fotografiat, dar nu sunt cuvinte prin care sã putem povesti ceea ce am vãzut ºi simþit. Uitându-ne unii la alþii, ne dãm seama cã vom reveni cu siguranþã ºi vom urca ºi mai sus în creierii munþilor pentru a descoperii alte locuri noi, ne mai vãzute din zbor. În astfel de situaþii se simte cu adevãrat vraja ºi libertatea paramotorului care întrece orice alt mijloc de transport. Ne duce oriunde unde am visat vre-odatã, trebuie aºteptat doar momentul potrivit ºi acordul Mamei Naturã. Deja ne plãnuim urmãtoarea escapadã ce se vrea a fi un zbor peste Mont Blanc. Oliver studiazã harta cu sclipire în ochi, închipuindu-ºi traseul pe care ne va duce data viitoare. Se pare cã ne aºteaptã alte ºi alte clipe de neuitat...
Mulþumiri pentru aventuri, echipei www.kailashadventure.com