Zbor la extremele Pãmântului

Francois Bernard este unul din cei trei oameni care – sã zicem aºa – a cucerit cele 3 capete ale lumii: Mount Everestet, Polul Nord ºi Polul Sud.
Ghid montan, instructor de zbor la clasele parapantã ºi deltaplan, pilot de avioane ultrauºoare ºi paramotor, a cãlãtorit prin mai toatã lumea. Pasionat de fotografie ºi susþinãtor al protecþiei mediului a participat la numeroase expediþii. Dintre acestea amintim doar câteva în cele ce urmeazã.

Siberia ºi Polul Nord cu avionul UL

Totul a început în octombrie 1999 când a fost invitat într-o expediþie în Siberia urmând ca în aprilie sã ajungã la Polul Nord. Toate acestea în cadrul unui proiect denumit Mammuthus. Cel mai potrivit aparat de zbor pentru îndeplinirea misiunii din Siberia s-a dovedit a fi un avion ultrauºor. Trebuia doar gãsit modelul care sã corespundã, adicã sã fie uºor, de mare performanþã, fiabil ºi pliat sã încapã într-un helicopter MI-8. Aparatul ales este Bison-ul, un UL dotat cu Rotax 503 Cosmos rãcit cu aer. Locul ales pentru teste este un orãºel siberian Kathanga – punctul de plecare al expediþiei. Astfel încep primele cãlãtorii de-asupra tundrei urmând ca în aprilie sã vinã rândul marii încercãri polare. Bisonul este transportat cu un Antonov 26 la baza logisticã ruseascã aflatã la cca. 100 km de Polul Nord unde stãpâneºte o atmosferã dictatã de cele – 32 °C stabil instalate. Misiunea consta în preluarea unor probe de aer de la anumite nivele de înãlþime dupã niºte reguli foarte stricte pentru determinarea nivelului de poluare din zonã, ceea ce are legãturã directã cu poluarea întregului glob pãmântesc. Pentru asta trebuia ca pe aparatul de zbor sã se monteze o serie de recipienþi vacumaþi.

La -32° Celsius ºi îmbrãcãmintea poate fi problematicã, ori pentru încãlzirea rotaxului au avut nevoie de cãldura provenitã de la eºapamentul unui buldozer al bazei. Se zbura deasupra câmpurilor infinite de gheaþã, a „munþilor” de gheaþã miºcaþi de curenþi ºi a pereþilor de gheaþã ce se formeazã aproape în continuu. Aici unde se vede curbura pãmântului, priveliºtea a ºters toate grijile ºi problemele echipajului. Despre siguranþã însã nu s-a putut a nu se þine cont, mai ales ºtiind cã aici nu se pot utiliza echipamentele electronice de bord. GPS-ul nu rezistã la frig, compasul o ia razna în apropierea polilor iar vremea se schimbã aproape instantaneu. Navigaþia este deci pe seama poziþiei soarelui în loc de instrumentele de bord. Cu toate acestea, dupã prima expediþie polarã, Fracois de-abia aºteaptã continuarea proiectului pentru a merge din nou.

Cu paramotorul în Antarctica

Acestui proiect îi vine rândul în 2004 când Etienne Bourgeois proprietarul navei TARA îl cheamã în ajutorul unei echipe care lucra la pregãtirea unei expediþii ce urma sã aibã loc doi ani mai târziu în Antarctica. Cu aceastã ocazie Francois îºi duce ºi paramotorul un Backbone ROS 125 echipat pentru tandem ºi aripa Advance Bi-Beta2. Aparatul se dovedeºte a fi sensibil din punct de vedere al montajului ºi a anduranþei unor piese de plastic care în frig au devenit fragile. Astfel, aparatul a trebuit a fi schimbat cu unul cu cadru din inox pe care urmeazã s-au înlocuit legãturile de plastic ale cadrului ºi cercului de protecþie. Acesta este echipat cu motor HE.
Cel mai greu aspect în ce priveºte zborul în Antarctica a fost gãsirea unui loc pentru decolare. Fiind adept al protejãrii mediului, nu doreºte sã sperie coloniile de pãsãri ºi mamifere marine ce populau zona prin decolarea din apropierea acestora. Astfel, reuºeºte sã facã doar un singur zbor în perioada în care s-a aflat acolo, dar acea singurã ocazie îi oferã un peisaj de o frumuseþe greu de imaginat ºi implicit amintiri de neuitat.

...ºi, dinnou la Polul Nord

În Septembrie 2006 Francois se întoarce la Polul Nord în cadrul proiectului de pregãtire a navei TARA, care face parte din programul de cercetare europeanã Damocles. Nava urma sã navige timp de doi ani pe post de laborator ºi bazã de cercetare mobilã în apele îngheþate ale mãrilor din nordul globului pãmântesc. Contribuþia cea mai valoroasã a lui Francois a constat în alegerea locului potrivit pentru desfãºurarea cercetãrilor, fotografiere ºi filmãri din aer. Pentru realizarea acestei etape de cercetare, paramotorul s-a dovedit a fi cel mai practic ºi mai util „instrument”, de aceastã datã sub cupola unei aripi Paramania Revolution. În timpul zborului trebuia sã facã faþã nu numai frigului dar ºi unor fenomene meteo extrem de schimbãtoare. Francois îºi aduce aminte de momente când în mai puþin de 10 minute dupã decolare, vântul se înteþise de la 5 la 45 km/h.
Anul 2007 a fost în mod evident ºi el plin de proiecte ºi aventuri despre care poate vom reveni cu altã ocazie…