Ideea de a obține aprobările necesare pentru înconjurul budapestei în zbor cu paramotorul n-am considerat-o prea atrăgătoare. Partea dinspre Buda și zona Dunakeszi–Gödöllõ este foarte frumoasă dar zona CTR din partea estică nu e cine știe ce. Ne-am ambiționat totuși - așa de antrenament pentru turul Parisului pe de o parte, pe de altă parte ne-am gândit să spargem gheața și să punem bazele unei noi tradiții pentru viitor și în Ungaria. Astfel am stabilit un nou record PPG, urmând ca pe mai departe multitudinea de piloți din zonă dar nu numai, n-are decât să vină cu tentative de doborâre și impunerea unuia nou și mai deosebit.
Consider că am făcut un pas important, mai ales că mulți se avântă deja și tot mai des să zboare în apropierea capitalei, lucru care după noua structură a spațiului aerian deși este legal, uneori zgârie urechile invidioase a celor ancorați la sol care îi acuză pentru conturbarea liniștii publice. Ori dacă Doamne ferește, o aterizare nedorită în parc, pe vre-un acoperiș sau în Dunăre ar avea consecințe grave atât în ce privește siguranța corporală dar și printr-un mic pliculeț cu amendă și interdicție pe viitor mai ales că unii nu sunt corecți întotdeauna în ce privește zona de acces și întind coarda la granița CTR-ului. Urmând astfel, ca pe viitor nimeni să nu mai poată savura panorama orașului din aer.Pe 18 Mai la ora 7 dimineața pe un vânt calm din nord am decolat în grup de pe aerodromul din Gyuró. Dáci cu RedbackSimonini2+ sub cupola unui Reaction de 27 m2, Koszta Péter cu Xcitor, iar eu cu Parapower Bailey de175 cm3 și o aripă Dudek Plasma de 25 m2.
Între Biatorbágy și Érd conform GPS-ului aveam o viteză acceptabilă față de sol, apoi înainte de Farkashegy am coborât mai jos și avansam foarte bine dar mai apoi spre Viragosnyereg am început să-mi pierd speranțele că-mi va ajunge combustibilul până la Gödölő – prima destinație unde am plănuit să aterizăm. După Dunakeszi am avut parte de turbulențe iar după ce am trecut prin rotoarele unor dealuri din apropierea aerodromului am ajuns la aterizare unde am fost așteptați și serviți cu micul dejun de piloții autohtoni care au pregătit și plinul cu combustibil pentru a putea merge mai departe. Între timp am aflat că un grup de piloți au decolat înainte de venirea noastră cu gândul de a ne întâmpina în zbor. Dar datorită condițiilor meteo, aceștia au preferat să aterizeze în câmp și ajutați de asistența de la sol au reușit să revină la aerodrom. Decizia a fost corectă, vântul s-a întețit astfel încât Xcitorul doar datorită vitezei și a încărcării mari a trecut doar cu mici zguduituri iar eu cu Plasma, mulțumită capabilităților extraordinare a acestei aripi am reușit să fac față turbulențelor până la aterizare. Deși nu e locul potrivit pentru reclamă îmi permit sa zic că nici o altă aripă pe care o cunosc nu făcea față atunci, acolo acelor condiții. În rezervorul de 38 litrii al Xcitor-ului rămas pe fund cca. 1 litru, Bailey-ul mai avea pentru cca. o jumătate de ora de zbor. Consumul aparent incredibil de 2l/h scris în cartea tehnică s-a dovedit a fi întru-totul adevărat. După o oră de odihnă, re-alimentare și pregătiri, condițiile atmosferice s-au ameliorat făcând posibilă continuarea traseului și astfel am decolat din nou și ne-am îndreptat spre Isaszeg și Tápiószág. GPS-ul indica deja o viteza de peste 40 km/h , aerul umed și plafonul de nori au oprit formarea termicilor și astfel ne-au scutit de rodeo. De-abia peste o ora virând pe traiectul sud-vest știam că avem șanse mari să ajungem înapoi la punctul de plecare și să stabilim ce ne-am propus. A trebuit să mai alimentăm odată pe drum înainte de ultima porțiune care s-a dovedit a fi iarăși cu scuturaturi dar n-a durat decât mai puțin de o jumătate de oră. După patru ore și patru minute de zbor am ajuns înapoi pe aerodromul din Gyuró unde ne aștepta masa de prânz.
Până la urmă s-a dovedit a nu fi mare lucru, dar nici plictiseală n-a fost. A fost numai bine.
Mai mult decât atât îndrăznim să punem și un premiu în joc pentru cei care ne doboară recordul, să-i spunem „Vampair Round Budapest Trophy”:
Acela care va face înconjurul orașului pe traseul nostru, bineînțeles documentat și legal și în mai puțin de patru ore va fi premiat cu 50 000 de forinți. Cel care va închide bucla fără escală în nu mai mult de cinci ore, va primi 100 000 de forinți. Vom mai reveni cu detalii pe pagina noastră www.vampair.ro dar până atunci puteți afla informații la adresa de e-mail: ppg@vampair.hu
Text: Szabó György
Traducerea: Suciu Adrian
Imagini: Koszta Péter
Traducerea: Suciu Adrian
Imagini: Koszta Péter














