Premiul pentru inovație acordat anul acesta la concursul Coupe Icare a fost acordat firmei Razeebuss Aircraft pentru Air Lab – primul electro-paramotor pliabil. Chiar și la prima vedere, a impresionat prin simplismul și forma ieșită din comun al unei structuri din material compozit în care se așează motorul cu reductor și cu o elice tripală pliabilă din fibră de carbon. “Colivia” de protecție pentru elice este de asemenea din material compozit.
Astfel, aparatul cântărește mai puțin de 15 kgpeste care se adaugă cca. 8 kg de acumulatori așezați în față, acroșați cu două „carabe” de seletă. Echilibrul static este deosebit, dar în zbor se poate sesiza ușor centrajul care ar corespunde foarte bine unei parapante (deci fără propulsie). Orientarea axului elicei este ușor modificabilă în zbor prin simpla schimbare a poziției corpului, din șezut până aproape în culcat pe spate.
Aceasta jucărie minuțioasă, în mod evident nu este concepută pentru recorduri de distanță având o autonomie de doar 15-20 de minute și 14 c.p. În schimb se poate considera un ajutor foarte prețios al parapantiștilor de performanță în căutarea căminelor termice pentru antrenament. Proiectantul s-a gândit deja la o producție în serie al acestor aparate începând cu anul 2008, fapt ce ne dă speranța că-l vom putea testa și noi și în zbor.
în ceea ce privește scaunul electric zburător, pentru mine a fost o mică dezamăgire. Deși elicea Helix de 122 în general este silențioasă, (motorul Solo FB din gama Parapower fiind una din cele mai silențioase cu acest tip de elice) de data asta era atât de zgomotoasă încât aparatul putea concura cu oricare altul cu motor în 2 timpi, cel puțin în ce privește nivelul de zgomot. Cu categoria Bailey este silențioasă în zbor orizontal constant. Cu motorul electric despre care s-a zis că dezvoltă 18 c.p. la QNH 750 m, aproape că nu putem vorbi decât de zbor orizontal, urca destul de greu ce-i drept cu un Reaction supraîncărcat. Mai mult decât atât, am descoperit un alt neajuns care la prima vedere părea minor dar în zbor se simte foarte tare este acela că motoarele electrice fără reductor au cuplu maxim la turație minimă, aceasta diminuându-se treptat și progresiv cu creșterea turației. De-aici și demarajul remarcabil al autoturismelor hibride sau a troleelor. Astfel, la decolare, când accelerăm de la 0 la 2500 de rotații pe minut, cuplul – respectiv tendința de răsucire este de-a dreptul brutal. Am simțit asta deja cu prima ocazie când am luat motorul pe spate. Pentru a face față acestui fenomen, am “inventat” o tehnică de decolare “electro-power”. Adică: înainte de ridicarea aripii am accelerat cât se putea de fin până la cca. 80% și după ce m-am obișnuit cu tendința de răsucire a motorului am ridicat aripa rapid, și am aplicat restul de “gaz” la fel de prudent numai după ce am simțit forța portantă a aripii și am decolat. Și așa am deviat lateral minim 2 metrii de la traiectoria stabilită pentru decolare... Cu aparatul făcut de Razeebuss în mod evident, nu se poate aplica această tehnică de start deoarece, elicea nu are protecție pentru suspante (lipsește colivia) și deci nu putem accelera motorul decât după ce am ridicat și stabilizat aripa. Turația necesară pentru decolare nu cred că se poate atinge sub 5-7 secunde fără ca motorul să nu te răsucească ceea ce lungește mult palierul de decolare de pe teren plat(orizontal). Părerea mea personală este că modelul Razeebuss este pentru decolări din pantă cu motorul oprit după care este utilizat ca Joker de termici.
Text: Szabó György
Traducerea: Suciu Adrian
Imagini: Koszta Péter
Traducerea: Suciu Adrian
Imagini: Koszta Péter











