În ultima zi a festivalului Coupe Icare am reuşit să-l prindem şi noi pe tânărul campion mondial la paramotor invitându-l la standul nostru pentru a schimba două vorbe.
Mathieu nu pare a avea nici 29 de ani, este un tip simpatic, amabil, spontan şi zâmbăreţ. N-am simţit nici o clipă că ar avea ifose de campion precum unii de rangul lui.

Miniplane Top80 a dobândit o popularitate deosebită în rândul cunoscătorilor chiar dacă secretul nu constă în talentul mediatic a lui Diego Cecchetto – proprietarul firmei italiene Per Il Volo.

Am ajuns în Hildesheim pe 11 martie în jurul amiezei pe o vreme tipică nordului germaniei – ploaie lungă toată ziua. În aceste condiţii, nu credeam că mai sunt şanse de a zbura. Totuşi, spre surprinderea mea am văzut în spaţiul aerian al aerodromului două girocoptere.

28 iunie – 10 iulie 10.

Traseul – în linii mari:
HU: Tököl – Nagykanizsa – SLO: Novi Mesto – IT: Udine – Bologna – Piombino – San Linato – Capaccio – Monte Poro – Szicília: Caronia – Marina di Modica – Fiumefreddo – Monte Poro – Sibari – Gaudiano – Termoli – Jesi – Bologna – Udine – SLO: Novi Mesto – HU: Nagykanizsa – Tököl
Distanţa parcursă în zbor: 4300 km
Ore zburate: 46
Piloţi/aparate de zbor:
1. Tóth Balázs: DTA Voyageur/Rotax 912S/ Dynamic 450
2. Pataki Gábor: „homebuilt”/BMW1150/iXess
3. Kun Zoltán: Jet Star/BMW/C–15

Dacă e septembrie atunci e Eger. Anul acesta, cu cea de-a 12-ea ediţie cei de la Halley au organizat întâlnirea tradiţională “a la Apollo”. Precum ne-am obişnuit deja, cu această ocazie s-au găsit zburători din mai toate “disciplinele” legate de zbor să onoreze cu prezenţa.

Prietenul nostru Pierre Jean Le Camus nu cred că mai trebuie prezentat cititorilor din domeniul „UL”, pentru ceilalţi le spunem doar că este unul din redactorii celei mai populare reviste de specialitate din Europa - Vol Moteur. Dacă-l vom căuta după nume pe portalul nostru, vom găsi cu siguranţă mai mult de zece articole. Între acestea, poate cel mai citit este acela în care ne dezvăluie povestea „Paris-Dakar prin aer. Acest lucru se întâmpla prin 2002 când alături de un amic a parcurs vestitul traseu fără nici un fel de asistenţă terestră re-alimentând la benzinării de pe marginea drumului. Ambii aveau câte un moto-deltaplan dotat cu motor Rotax 503 obişnuit de serie.

Amicul nostru Shuhei Seki, despre care am mai scris şi cu alte ocazii, a mai făcut o escapadă şi nu una mică.
Anul trecut în primăvară ne-a şoptit că vrea să-şi ia un Sport Cruiser de-al lui Chip Erwin – CZAW, un aparat tip STOL complet metalic precum Zenair-ul lui Chris Heintz. Primul aparat de concepţie proprie al vestitei fabrici de avioane ultrauşoare din Cehia este chiar Sport Cruiser-ul care a fost destinat în primul rând pieţei americane.

În 2005 la cererea unui client al său Dyn’Aero a construit varianta UL al lui MCR 4S. În cabina ce în cazul de faţă s-a dorit a fi doar două locuri, în locul scaunelor din spate s-a obţinut un loc pentru bagaje de un volum ne mai întâlnit la avioanele UL.(singurii care se mai lăudau cu un spaţiu asemănător pentru bagaje erau cei de la Norman Aviation cu aparatul Mini Explorer). Precum ne-a obişnuit Dyn’Aero, şi la proiectarea acestui aparat au venit cu o serie de îmbunătăţiri care, din acel moment sunt implementate pe toate aeronavele pe care le construiesc.